Istoric

SCURT ISTORIC AL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI ÎN COAȘ

          În perioada orânduirii feudale dar şi ulterior, cultura era apanajul claselor stăpânitoare şi a preoţilor. Interesul acestora nu era popularizarea ştiinţei de carte, supuşii fiind mai docili în neştiinţa lor. Pe măsură ce societatea a evoluat nevoia de educaţie s-a făcut simţită şi astfel au luat naştere primele şcoli confesionale. Rolul bisericii era , în această perioadă, de a răspândi cultura religioasă şi mai puţin răspândirea ştiinţei de carte în rândul credincioşilor.

În jurul anului 1740, se manifestă în rândul nobililor mai ales, o preocupare pentru educaţie, impulsionată şi de exemplul lui Mihai Teleki. Astfel, o serie de nobili îşi vor susţine copiii în a pleca la şcoli în alte localităţi. Fiul protopopului Vasile din Coaş a ţinut locul tatălui său la dezbaterile  soborului din 14 mai 1742, for care a cerut „Paterului” iezuit , cenzorul spiritual al episcopiei, să vegheze  ca feciorii românilor să fie primiţi şi de atunci încolo în şcolile catolice.[1]

Astfel, la 1757, la Şcoala românească de la Blaj este înscris Gavrilă din Coaş, la 1773 , Ilie Bretan era coleg de clasă cu Gheorghe Şincai la gimnaziul latino-catolic din Bistriţa iar la 1788 Marian Grad din Coaş este înscris la liceul reformat din Sighet.

În jurul anului 1840 , nobilul Chirilă Popovici , fiul lui Ioan Popovici, protopop neunit[2] , era  „ludimagister” (învăţător) în Coaş[3].

Ca şi clădire independentă, şcoala este menţionată abia în 1845 „şcoală de zid”[4].

În 1867 , în şematismul din acest an, este menţionată şcoala confesională din Coaş, învăţător fiind. Grigore Tomi.[5]

Recensământul din 1880 înregistrează 40 de alfabetizaţi în Coaş.[6]

Într-o scrisoare adresată Consistoriului scolastic la 26 iulie 1897  ,Ioan Popu,  notarul tractului Copalnic Mănăştur face referire la şcoala din  Coaşiu , cerându-se Consistoriului să mai sprijine cu 300 de florini  pentru venitul şcolar, grădină şi lemne de foc pentru şcoală şi învăţător, pentru a scuti parohia  de ridicarea şcolii din sat  ( „aici poporulu va ridica scola”)[7].

La 18 ianuarie 1889, Ambroziu Avramu solicită Consistoriului numirea sa pe postul de învăţător în Coaş în locul preotului care îndeplinea la momentul respectiv şi funcţia de învăţător. Argumenta cererea sa prin faptul că preotul nu ar avea timp suficient pentru a se ocupa şi de şcoală, fiind prins de treburile bisericeşti.[8]

La 1900 învăţător era Sabin Dragomir iar la 1903 , Vasile Mihalca.

Din 16 iunie  1903 învăţător în Coaş era Demian Costin iar programa şcolară cuprindea următoarele materii : Religiunea, Istoria biblică a testamentului vechi şi nou, Limba maternă cetit şi scris, Limba maghiară, Calculaţiunea, Istoria patriei, Geografia şi Cântul.[9]

În noiembrie 1903 s-au finalizat lucrările de edificare a şcolii din Coaş, după cum reiese şi din scrisoarea adresată de episcopul de Gherla notarului tractului , Ioan Pop : „Mult Onorate în Christos frate !  Preotul din Coaş, Ioan Anca cu scripta de data 6 nov. a.c. nr.107 aretând aici ca edificarea scolei celei nouă e terminată şi ca ar dori ca aceea sa se binecuvinte în 15 nov. a.c. se concrede fraţiei tale a indeplini actul binedicerei acelei scole, cerând Noi darul şi binecuvantarea lui Dumnedieu asupra credinciosului popor de acolo şi relatand aici fraţia Ta despre cele indeplinite.(…)”[10] . Am reprodus aici textul original , diferenţele de scriere nefiind de  natură  să împiedice cititorul , chiar mai puţin avizat , să înţeleagă mesajul.

Din acest an datează un document prin  care se stabileşte întregirea salariului învăţătorului român din Coaş cu suma de 800 de coroane cu obligaţia respectării art.26 din Legea învăţământului din 1883 : „M.O. (Mult Onorate) în Christos Frate !  Ordinaţiunea Înaltului Ministeriu de cult şi instrucţiune publică ddto 22 faur a.c. nr. 1955 cu care comunică copia ordinaţiunei emenate cătră comisiunea administrativă a comitatului Satmariu referitóre la intregirea salariului docenţialu la 800 cor. cu ajutoriu de statu in Coasiu aici alăturată –erga remissionem – sĕ străpune Frăţiei Tale cu concredere , ca sĕ o comunici cu senatul scolastic concernenete – indrumându-lu sĕ observeze cu punctuositate cele prescrisĕ prin dĕnsa şi prin ordinaţiunea cerculară a Ministeriului de cult de dto 2 Martiu 1894 nr. 1000 cu referinţă la esecutarea articolului de lege XXVI din 1883.”[11] Documentul este semnat de către Ioan Georgiu, vicar general episcopal (Gherla) şi este adresată pentru a fi pusă în aplicare lui Ioan Pop, notarul tractului Copalnic Mănăştur.

La 1913 , învăţător în Coaş era Medan Gheorghe.[12]

În 1914, erau 82 de şcolari „de toate zilele” şi 22 „de rep.”, învăţător fiind tot Medan Gheorghe.[13]

În 1928 este amintită desfăşurarea unor cursuri de alfabetizare conduse către învăţătorul Ioan Mihaiu.[14]

Din 1929 până în 1945 funcţionează ca învăţătoare calificată Ivan Elisabeta (doamna Eliza).[15]

La 1930 erau 162 de „ştiutori de carte” , conform recensământului din acest an.

Între anii 1940 şi 1945 s-a introdus limba maghiară ca obiect obligatoriu de studiu, cei mai în vârstă amintindu-şi că au umblat la şcoală „la unguri”.

În 1945 este numit director învăţătorul Zastavneski Gheorghe . Erau 7 clase şi 3 învăţători : Zastavneski Gheorghe, Fabian Aurica  şi Radu Veronica din Săcălăşeni (suplinitoare).Examenele se dădeau la Mănăştur. Învăţătorul , împreună cu elevii , mergeau cu căruţa până acolo. Nu toţi elevii se prezentau la examene.

În această perioadă s-a construit actuala „şcoală veche” .

În 1946 erau  înscrişi 177 de elevi(84 băieţi şi 93 fete) , de religie greco-catolică , în clasele I-VII, iar biblioteca şcolii avea 150 de volume.

Din 1950 şcoala aparţinea de raionul Şomcuta Mare. Tot în acest an au început să se ţină cursurile în clădirea nouă , cea pe care o numim  în prezent „şcoala veche”.

Învăţătorii locuiau în şcoală. În acelaşi an, directorul şcolii, Zastavneski Gheorghe, a înfiinţat un cor bisericesc pe trei voci. Împreună cu soţia sa, Olga, au organizat acţiuni de culturalizare a tineretului, făcând repetiţii aproape în fiecare seară în scopul punerii în scenă a unor piese de teatru.

Se cuvine să aducem un prinos de mulţumire acestui DASCĂL care a îndrumat generaţii şi generaţii de tineri ai satului, învăţându-i nu numai tainele cunoaşterii dar şi valorile morale, absolut necesare în devenirea oricărui tânăr. Deşi pensionar de multă vreme, a rămas în conştiinţa sătenilor „Domnul director”, aceştia    adresându-i-se şi în ziua de azi cu acest apelativ, „domnul” fiind un exemplu de conduită morală şi profesională demn de urmat .

În anul şcolar 1951-1952 erau 102 copii înscrişi în clasele I-IV.

În 1952 sunt consemnaţi 96 de participanţi la cursul „Plan de lichidare a neştiinţei de carte”.

Din 1953 şi până prin 1962 şcoala dispunea şi de internat , aici venind copii din satele : Coruia, Curtuiuş, Săcălăşeni , Culcea, Posta, Remetea. Şcoala avea bucătăreasă , pedagog, femeie de serviciu.

În 1955 se înfiinţează cercurile de citit cu responsabili din rândul cadrelor didactice. Cercurile se desfăşurau pe la casele sătenilor, o dată pe lună.

În 1959 s-a înfiinţat şcoala din Poduri care a funcţionat la început în casa lui Ivan Irimie , apoi la Ivan Trif iar din 1975 s-a dat în folosinţă localul şcolii din Poduri.

În 1960 sunt 8 învăţători şi 5 profesori iar din septembrie se înfiinţează grădiniţa, educatoare fiind Crişan Maria Viorica În 1974 se înfiinţează şi a doua grupă de grădiniţă. Educatoare erau Iancu Ana şi Mureşan Ileana. Grădiniţa a funcţionat la început în clădirea şcolii vechi.

În 1965 a absolvit prima promoţie cu 8 clase şi au dat examen de absolvire la materiile : română, matematică, agricultură, geografie.

În 1980 s-a început construcţia noului local al şcolii.

La iniţiativa profesoarei Dovleac Ana s-a înfiinţat în cadrul şcolii o echipă „Sanitarii pricepuţi”  care a obţinut rezultate meritorii la concursurile judeţene şi interjudeţene, în perioada 1984-1988.

Localul nou al şcolii, s-a dat în folosinţă în 1995. Un aport deosebit la dotarea interioară a localului şcolii l-a avut doamna director Cârlig Niculina, prin strădania căreia au fost dotate cu mobilier şi aparatură sălile de clasă şi laboratoarele.

Finisajele exterioare şi împrejmuirea curţii au fost finalizate abia în anul 2000, iar în anul 2001     s-au finalizat lucrările de amenajare a părculeţului din incinta şcolii unde s-a amplasat bustul marelui dascăl, Ioan Popescu, în această perioadă director fiind prof. Hotea Maria iar director adjunct , prof. Opriş Maria-Elena.

Din anul 2002 grădiniţa îşi desfăşoară activitatea în incinta clădirii şcolii vechi care a fost renovată şi modernizată în totalitate în anul 2006.

                           Evoluţia populaţiei şcolare

         Dintre învăţători : Zastavneski Olga, Cărbunaru Maria, Priner Viorica, Pop Ana, Mureşan Aurelia, Matei Ludovica, Horincar Viorica, Coşan  Maria, Raţ Viorica,  Halas Dorina, Pop Alina, Moje Viorica.

          Dintre profesori : Grama Gheorghe, Buzilă Gheorghe, Călăian Ştefan, Duduială Constantina, Cârlig Niculina, Dovleac Ana, Chiş Ana, Matei Ioan, Roman Paraschiva, Costin Mariana, Babiciu Maria, Hotea Maria, Tâmpa Marta, Mureşan Mariana, Coţiu-Bude Dina, Verzeş Doina, Balog Robert, , Bonto Eva,  Opriş Maria-Elena.

          Educatoare: Lucian Aurelia,  Dărăban Maria (institutor I) – director al grădiniţei între anii 1981-2000, Indre Maria.

Dintre foştii elevi amintim : Furchiţă Anca (avocat), Ivan Gheorghe (ofiţer MI), Raţ Viorica (învăţătoare), Ţânţă Ioan (jurist),Pop Ilie (economist), Dumitrean Indrei(inginer silvic), Cupar Ioan (economist), Dărăban Maria (institutor), Bretan Mărioara (economist), Ungur Ioan (inginer), Dărăban Filip (inginer), Moje Vasile (inginer), Cârlig Daniela (medic), Cârlig Ioan (ofiţer MI), Cârlig Gabriel (inginer,om de afaceri) Giurgiu Dan (inginer), Augustin Lucia (avocat), Gligan Ioan (inginer), Covaci Monica (institutor), Rad Maria (judecător), Marchiş Ioana (economist), Moje Viorica (învăţătoare), Matei Dacian (inginer), Opriş Maria Elena (profesor-director), Gligan Cameliu (consilier juridic), Raţ Anamaria (jurist), Maxim Vasile (inginer silvic), Achim Sorin(inginer silvic) , Ungur Gheorghe Benone (inginer silvic), Copil Semida (profesor), Moşuţ Sorin (inginer), Bretan Laura(inginer), Bretan Florin (economist), Bretan Vasile (economist), Rad Anca (kinetoterapeut), Laura Bretan (inginer chimist), Indre Dinu (doctor în medicină veterinară, asistent universitar), Andreea Puşcaş (profesor), Maria Trif-Coşan (designer vestimentar),

________________

NOTE

[1] Valer Hossu, Nobilimea Chioarului ,Baia Mare, 2003, p. 205 cf. Jurnalul lui Teleki, p. 490

[2] Aurel Socolan, op.cit. p.196

[3] Valer Hossu , op.cit., p.258

[4] Şematism, 1914, p.154

[5] Şematism, 1867, p.117.

[6] Recensământul din 1880, Transilvania , 1997

[7] D.J.A.N. ,Filiala Baia Mare, Fondul  Protopopiatul greco-catolic Copalnic Mănăştur  1847-1922, nr.249, dosar 2, fila 3

[8] D.J.A.N. Fondul Protopopiatului greco-catolic Copalnic Mănăştur, dosar 27, fila 4

[9] D.J.A.N.  Fondul Protopopiatului greco-catolic Copalnic Mănăştur, dosar 5, fila 6

[10] D.J.A.N.  Fondul Protopopiatului greco-catolic Copalnic Mănăştur, dosar 5, fila 8

[11] D.J.A.N. ,Filiala Baia Mare, Fondul  Protopopiatul greco-catolic Copalnic Mănăştur  1847-1922, nr.249, dosar 43, fila 1

[12] Transilvania, XLIV, 1913, nr.4-5, p.223

[13] Şematism, 1914, p.154

[14] Transilvania, LX, nr. 10-11, 1929, , p.860

[15] Arhiva Şcolii cu clasele I-VIII „Ioan Popescu de Coaş”